Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate sunt în pericol, poate cere instanței de judecată să emită un ordin de protecție, prin care agresorul să fie obligat să respecte anumite măsuri sau interdicții.
Ordinul de protecție este emis de instanța de judecată, iar provizoriu poate fi emis de polițist pentru situații de urgență, pe o perioadă de cel mult cinci zile. Ordinul de protecție provizoriu va fi supus confirmării de către procuror și va putea fi contestat la instanța de judecată în termen de 48 de ore de la emitere
Art. 38 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combatarea violenței domestice stabilește care sunt măsurile pe care instanța le poate dispune:
„evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei
reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă;
încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora
obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanţe psihoactive, instanţa poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Măsurile sunt dispuse de instanță în funcție de circumstanțe și de situația concretă a fiecărei persoane și pot fi stabilite pe o pentru o perioadă de cel mult 12 luni de la data emiterii ordinului de protecție. La expirarea duratei măsurilor, victima poate solicita emiterea unui nou ordin de protecţie.
Respectarea ordinului de protecție este obligatorie pentru toate părțile din proces: atât pentru agresor cât și pentru victimă. Agresorul care încalcă ordinul de protecție riscă închisoare de la 6 luni la 5 ani. Victima (persoana protejată) care încalcă ordinul de protecție riscă să fie obligată la acoperirea costurilor de emitere și punere în executare a ordinului de protecție.
Sunt admise orice mijloace de probă: mesaje, înregistrări cu telefonul, declarații ale vecinilor, certificate medico-legal, martori, etc. Cu toate acestea nu se vor admite probele a căror administrare împiedică soluționarea urgentă a cererii.
Legea nr. 26/28.02.2024 privind ordinul de protecție a extins aplicarea acestuia și în afara relațiilor de familie sau concubinaj, pentru a proteja toate victemele violenței.
Prin acte de violență se înțelege, conform art. 1 din Legea 26/2024 privind ordinul de protecție:
a) orice lovire sau act de violență cauzator de suferințe fizice;
b) orice act de violență de natură sexuală;
c) amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare ilicite îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere;
d) fapta repetată de urmărire a unei persoane, fără drept sau fără un interes legitim, ori de supraveghere a locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către aceasta ori efectuarea de apeluri telefonice sau a altor tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță care, prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise, creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
e) orice act de hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură, urmărire online, amenințări online, publicarea neconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal la comunicații și date private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor cu scopul de a umili, speria, reduce la tăcere victima;
f) încercarea de a determina sau determinarea unei persoane prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară;
g) orice alte acte de violență fizică sau psihică ce pun în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane.
Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (1) se pune în executare de îndată de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.
Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
„a) agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
c) dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competențelor de către un serviciu de probațiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut și faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenței domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum este definită de lege.”
Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită și participarea obligatorie a procurorului.
